Povestea guvernatorului Pilat din Pont, omul care l-a condamnat pe Iisus
Ponțiu Pilat (sau Pilat din Pont din latinescul Pontius Pilatus) a fost guvernatorul roman al Iudeii, Palestina și Israelul de astăzi, timp de aproximativ 10 ani. Amintit cel mai bine pentru rolul său în răstignirea lui Iisus Hristos, Pilat rămâne o figură istorică învăluită în mister.
Relatările istorice și biblice despre Pilat îl descriu ca pe un tiran nemilos și neinteresat de problemele supușilor săi, dar și ca pe un lider nesigur și frustrat – și chiar și circumstanțele care au înconjurat condamnarea lui Iisus Hristos sunt oarecum neclare.
Pilat din Pont guvernator al Iudeii
Ponțiu Pilat a fost cel de-al cincilea guvernator al Iudeii, din anul 26 e.n. până în anul 36 e.n., sub conducerea împăratului roman Tiberius. Dar înregistrările istorice despre viața lui Pilat din Pont înainte de a deveni guvernator sunt puține.
Unii istorici cred că s-a născut în Italia și că provenea dintr-o familie ce făcea parte din nibilimea romană. Însă, toate acestea sunt presupuneri.
Apoi, se crede că s-ar fi alăturat armatei, în mare parte datorită numelui lui Pilat. Cuvântul „Pilatus” înseamnă „înarmat cu o suliță”, ceea ce sugerează că Pilat ar fi putut servi în armată ca un aruncător de suliță.
„Pe baza informațiilor despre alți guvernatori romani și despre modul în care sistemul imperial roman menținea controlul, se poate presupune în mod rezonabil că Pilat a avut probabil un fel de carieră militară în care cel mai probabil s-a distins într-un fel ca ofițer”, a scris Warren Carter, cercetător al Noului Testament, în cartea sa „Pontius Pilat: Portrete ale unui guvernator roman”, conform allthatsinteresting.com.
„De asemenea, se știe că el aparținea stratului superior al societății romane și că familia sa era bogată”.
Potrivit istoricului Daniel R. Schwartz în cartea sa Anchor Bible Dictionary, Pilat a fost numit prefect. Acesta era un rol de rang înalt care presupunea supravegherea finanțelor și a armatei unei regiuni, precum și rolul de șef al justiției și de șef al serviciului civil. Deoarece era reprezentantul roman al unei zone majoritar evreiești, Pilat a împărțit sarcinile cu un consiliu evreiesc de elită numit Sanhedrin.
În timpul celor zece ani în care a deținut această funcție, Pilat a colectat taxe și a supravegheat proiectele de construcție din Iudeea. Cu toate acestea, el este cel mai cunoscut pentru rolul său în menținerea legii și a ordinii în regiune.
Pilat, un conducător aspru
Deși Ponțiu Pilat a deținut puterea alături de un consiliu evreiesc, istoricii sunt de acord că a avut o relație turbulentă cu cei pe care îi conducea. Potrivit lui Flavius Josephus, un istoric romano-evreu din secolul I, în cartea sa „Războaiele evreilor”, Pilat a înfuriat odată populația evreiască locală, ordonând ca în Ierusalim să fie amplasate imagini ale lui Cezar.
Când oamenii au protestat, petrecând cinci zile revoltându-se împotriva imaginilor, se spune că Pilat le-a ordonat soldaților săi să-i înconjoare și să-i amenințe cu moartea dacă nu încetează să protesteze. Când evreii au spus că preferă să moară decât să vadă legile lor încălcate, el a cedat și a dispus îndepărtarea imaginilor.
În plus, Josephus scrie că Pilat i-a jignit din nou pe evrei prin folosirea fondurilor Templului pentru a construi apeducte spre Ierusalim. Atunci când s-a format o mulțime pentru a-l înfrunta pe Pilat, acesta și-ar fi pus trupele să îi bată pe oameni cu brutalitate.
Evanghelia după Luca amintește, de asemenea, un caz de brutalitate în timpul domniei lui Pilat, afirmând: „Unii dintre cei din mulțime l-au informat pe Iisus că Pilat a măcelărit niște iudei galileeni în timp ce aduceau jertfe la templu, amestecând sângele lor cu jertfele pe care le aduceau”.
Evident, relatările istorice îl descriu pe Pilat ca pe un conducător aspru și uneori crud, dispus să folosească forța pentru a ține în frâu poporul iudeu. Însă multe texte biblice îl prezintă pe Pilat într-o lumină mai bună, în ciuda faptului că Pilat a fost cel care l-a condamnat pe Iisus la moarte – iar unele biserici creștine îl recunosc chiar pe prefectul roman ca fiind un sfânt (un exemplu fiind Biserica Etiopiană).
Procesul și răstignirea lui Iisus Hristos
Mihály Munkácsy
Potrivit Evangheliei, Sinedriul (instituție evreiască formată din 71 de membri din rândul preoţilor importanţi, al cărturarilor şi al vârstnicilor) a dispus arestarea lui Iisus pentru că se simțeau amenințați de învățăturile sale, susținând că pretindea că este „Regele iudeilor”, ceea ce ar fi fost considerat atât blasfemie, cât și trădare.
Soldații l-au dus pe Iisus la Ponțiu Pilat pentru a fi judecat, dar Pilat a fost reticent în a-l condamna. Evangheliile îl descriu pe Pilat ca fiind indecis în a stabili soarta lui Iisus.
„Ce acuzații aduceți împotriva acestui om?”, a întrebat el. „Dacă nu ar fi fost un criminal”, a răspuns consiliul evreiesc, „nu vi l-am fi predat”.
Nikolai Ge
Nevăzând niciun temei legal pentru a-l condamna pe Iisus la moarte, Pilat a încercat să amâne responsabilitatea, spunându-le bătrânilor iudei: „Luați-l voi și judecați-l după legea voastră”. Dar aceștia au refuzat. La urma urmei, Pilat era singurul care avea autoritatea de a ordona pedeapsa cu moartea, iar ei voiau ca Iisus să fie executat.
wikipedia.org
Pilat voia să-L elibereze pe Iisus (Luca 23:20-21), „că știa că din răutate L-au dat (arhiereii și bătrânii poporului iudeu) în mâna lui” (Matei 27:17-18).
Potrivit Noului Testament, Pilat, sătul de insistențele lor, a cedat în cele din urmă în fața cererilor autorităților iudaice și a ordonat ca Iisus să fie răstignit. Se spune că, în acel moment, Pilat s-a spălat literalmente pe mâini în fața consiliului evreiesc, negându-și responsabilitatea și dând în schimb vina pe evrei. După cum scrie Matei:
„Pilat a zis: ‒ Și atunci ce să fac cu Isus, numit Hristos? Ei au răspuns cu toții: ‒ Să fie răstignit! El i-a întrebat: ‒ Dar ce rău a făcut? Însă ei strigau și mai tare: ‒ Să fie răstignit! Când a văzut Pilat că nu ajunge nicăieri, ci că mai degrabă se face tulburare, a luat apă și s-a spălat pe mâini înaintea mulțimii, zicând: ‒ Eu sunt nevinovat de sângele Acestui Om! Treaba voastră! Și tot poporul, răspunzând, i-a zis: ‒ Sângele Lui să fie peste noi și peste copiii noștri! Atunci l-a eliberat pe Barabba, iar pe Iisus, după ce a pus să-L biciuiască, L-a dat să fie răstignit” (Matei 27:22-26 NTR).
Mai târziu, se spune că Pilat ar fi ordonat ca pe crucea lui Iisus să fie inscripționat „Iisus din Nazaret, regele evreilor”. În timp ce unii cred că acest lucru a fost menit să își bată joc de Iisus, alții cred că a vorbit serios și că într-adevăr a ajuns să îl considere pe Iisus ca fiind Regele iudeilor.
Citește și: Unde este păstrată cununa de spini a lui Iisus?
Ultimii ani ai lui Ponțiu Pilat
wikipedia.org
Potrivit Scrisorilor lui Irod și Pilat, o colecție de epistole despre care unii cred că ar fi corespondența reală dintre Ponțiu Pilat și regele Irod, Pilat ar fi fost chinuit de vinovăție după crucificarea lui Iisus. „Dar noi, când l-am văzut, am căzut cu toții cu fața la picioarele lui. Și am zis cu glas tare: „Am păcătuit, Doamne, că am stat și Te-am judecat pe Tine, care răzbuni toate cu adevărat. Și iată, știu că Tu ești Dumnezeu, Fiul lui Dumnezeu, și am văzut umanitatea Ta și nu divinitatea Ta. Dar Irod, împreună cu fiii lui Israel, m-a silit să-Ți fac rău. Fie-ți milă, așadar, de mine, Dumnezeul lui Israel!”.
Și, deși mulți istorici se îndoiesc de autenticitatea acestor scrisori, aceste texte explorează o teorie despre ce s-a întâmplat cu guvernatorul după crucificarea lui Iisus: că s-a convertit la creștinism și a devenit un adept devotat al lui Iisus.
Potrivit altor relatări istorice mai fiabile, Pilat și-a pierdut funcția după ce ar fi masacrat un grup de samariteni care încercau să urce pe un munte în căutarea unor relicve sacre despre care credeau că Moise le-ar fi îngropat acolo.
Alți samariteni s-au plâns lui Vitellius, guvernatorul roman al Siriei, care deținea o poziție politică mai înaltă, că Pilat era crud. Auzind aceste plângeri deranjante, Vitellius l-a trimis pe Pilat din Pont înapoi la Roma pentru a discuta acțiunile sale cu însuși împăratul roman.
În general, istoria vieții lui Pilat se termină aici, iar istoricii nu sunt siguri că s-a întors de la Roma. Dacă a făcut-o, probabil că împăratul l-a înlăturat din funcție sau s-a retras, deoarece nu s-a mai întors niciodată să conducă Iudeea.
În timp ce unele surse spun că Ponțiu Pilat s-a convertit la creștinism, altele sugerează că sfârșitul său a fost mai întunecat. Unii cred că împăratul roman Caligula l-a executat pe Pilat, sau că Pilat a fost exilat și s-a sinucis.
În 1961, arheologii au descoperit în Cezareea dovezi clare ale existenţei lui Pilat. Un fragment de piatră inscripţionată cu numele şi titlul lui Ponţiu Pilat în latină a fost găsit cu faţa în jos, folosit ca o treaptă într-un teatru antic.