Povestea de viață a lui Nicolae Grigorescu, pictorul naţional al României

Nicolae Grigorescu este unul dintre cei mai cunoscuți și apreciați pictori români, numit și drept „pictorul naţional al României”. Viața și opera sa sunt un reper important în istoria artei românești, iar talentul său remarcabil a lăsat o amprentă profundă asupra peisajului artistic.

Născut în data de 15 mai 1838, în satul Pitaru, județul Dâmbovița, Nicolae Grigorescu a fost cel de-al șaselea copil din cei opt ai familiei sale.

Tată său, Ion Grigorescu, era de profesie notar, iar mama sa – Ruxandra Grigorescu – era croitoreasă.

O mare parte a copilăriei sale a fost marcată de tradițiile și peisajele pitorești ale satului său natal, care mai târziu i-au inspirat creațiile artistice.

Rămâne orfan de tată la vârsta de 7 ani

Din păcate însă, când a împlinit vârsta de şapte ani, a rămas orfan de tată, astfel că se mută la Bucureşti, împreună cu toată familia, în mahalaua Cărămidarilor, în casa unei mătuşe.

Încă de la o vârstă fragedă, Nicolae Grigorescu a manifestat un interes pronunțat pentru artă și desen.

Acesta a fost ucenicul mai multor meşteri zugravi, precum Gheorghe Puiu din Olari, la fratele acestuia, Dragomir şi mai apoi la Naie Pantelimonescu, un pictor bisericesc celebru.

La vârsta de 10 ani, acesta devine ucenicul pictorului ceh Anton Chladek. În atelierul acestuia, Nicolae Grigorescu învață să picteze icoane.

Nicolae Grigorescu

După doi ani, iese din ucenicie. Neajunsurile l-au determinat să devină unicul susţinător financiar al familiei, tânărul Grigorescu pictând acasă iconițe, pe care ulterior le vindea pe la diverse târguri.

La vârsta de 15 ani a pictat icoane pentru biserica din Băicoi şi pentru Mănăstirea Căldăruşani. Operele sale erau excepționale, în opinia criticilor de artă, dată fiind vârsta sa.

Având în vedere talentul său incredibil, Grigorescu a pictat biserica nouă a mănăstirii Zamfira, din judeţul Prahova.

Ulterior, stareța de la Agapia i-a propus pictarea mănăstirii, unde artistul a și înfiinţat şi o şcoală de pictură destinată călugăriţelor.

Soarta a făcut ca Mihail Kogălniceanu, ministrul lui Alexandru Ioan Cuza, să vadă lucrările lui Grigorescu și să-i aprecieze talentul. Astfel că a insistat ca Grigorescu să primească o bursă pentru studii în străinătate, fără niciun concurs sau diplomă de studii secundare.

Studiile la Paris

wikipedia.org

În data de 20 seprembrie 1861, Nicolae Grigorescu pleacă la studii la Paris, având o bursă de 260 de galbeni. Admis la Şcoala de Belle-Arte, Grigorescu a frecventat atelierul lui Sebastien Cornu. Acolo, românul este coleg cu Pierre-Auguste Renoir.

Nicolae Grigorescu 

Pasiunea sa pentru peisaje îl atrage la Şcoala de la Barbizon, aflată într-un sat celebru în acele timpuri, grație artiștilor Jean-François Millet şi Théodore Rousseau, stabiliţi în acea zonă. Astfel, Nicolae Grigorescu se mută la Barbizon. Câteva lucrări emblematice pe care le-a realizat în acea perioadă sunt: „Peisaj cu turmă de oi”, „Peisajul din pădure”, „Interior de curte”, „Toamna la Fontainebleau”, „Intrarea în pădurea Fontainebleau”, „Apus de soare la Barbizon”.

În anii care au urmat, Grigorescu își expune lucrările la Expoziţia Universală de la Paris, cât și în cadrul mai multor expoziții din România. Pentru a își îmbunătăți tehnica, artistul a întreprins numeroase călătorii de studii în Italia, la Roma, Napoli şi Pompei, Grecia şi la Viena.

Poate una dintre cele mai mari provocari ale sale a fost în anul 1877, când este convocat să însoţească armata română în calitate de „pictor de front”, în Războiul de Independență. În acea perioadă a realizat pe front picturi după luptele de la Griviţa şi Rahova.

Nicolae Grigorescu se mută în Câmpina

Din păcate, experiența de pe front i-a adus și o boală de plămâni. În 1882, starea sa de sănătate s-a înrăutățit, astfel că medicul curant i-a indicat să se mute într-o zonă cu aer curat şi mult soare. Artistul şi-a cumpărat mai întâi o proprietate, în Posada. Însă, nu s-a simțit deloc bine aici, din cauza umidităţii din aer. Ulterior, a ales să se mute în Câmpina.

Din 1890, Grigorescu se stabilește în Câmpina și se dedică preponderent subiectelor rustice. Pictează potrete de țărănci, care cu boi pe drumuri prăfuite de țară și numeroase peisaje cu specific românesc. În 1899, Grigorescu devine membru de onoare al Academiei Române și deschide mai multe expoziții la Atenul Român.

Nicolae Grigorescu 

Nicolae Grigorescu – wikiart

Nicolae Grigorescu 

Nicolae Grigorescu

Moștenirea artistică a lui Nicolae Grigorescu este impresionantă și diversă. Prin lucrările sale, el a capturat farmecul și frumusețea peisajelor românești, portretizând oameni obișnuiți în scene de viață autentice. Prin abordarea sa realistă și înțelegerea remarcabilă a luminii și culorii, el a reușit să creeze opere pline de emoție și autenticitate.

Nicolae Grigorescu a fost un pionier al picturii moderne în România. Lucrările sale au influențat numeroși artiști români, devenind o sursă de inspirație și un model artistic. Prin abordarea sa autentică și originală, el a adus o contribuție semnificativă la dezvoltarea artei românești și la afirmarea ei pe plan internațional.

wikipedia.org

În data de 21 iulie 1907, pictorul naţional al României – Nicolae Grigorescu – moare, în locuinţa sa din Câmpina, lăsând, neterminată, pe şevalet, lucrarea „Întoarcerea de la bâlci”. A fost răpus de boala de plămâni care l-a chinuit timp de mai bine de 20 de ani.

Cea care i-a fost alături în ultimii ani de viață a fost Maria Danciu (Dancs), cea care i-a dăruit unicul copil, pe Gheorghe, şi el un artist. Maria Danciu și Nicolae Grigorescu nu au fost căsătoriți, deși pictorul a vrut să oficieze căsătoria înainte să moară, însă nu a mai apucat să facă acest lucru.

Citește și: Viața lui Constantin Brâncuși: Era apreciat de străini, însă românii nu dădeau doi bani pe creațiile sale