Motivul pentru care cele două ramuri principale ale islamului sunt în dezacord una cu cealaltă: Conflictul etern dintre suniți și șiiți

Islamul este reprezentat de două ramuri principale – șiiții și sunniții. Deși cele două grupări principale din cadrul islamului, sunniții și șiiții, sunt de acord asupra majorității credințelor și practicilor fundamentale ale islamului, există o ruptură amară între cele două grupări care datează de aproximativ 14 secole. Diviziunea își are originea într-o dispută cu privire la cine ar trebui să îi succeadă Profetului Muhammad (Mahomed este forma în limba română) ca lider al credinței islamice pe care a introdus-o.

În prezent, aproximativ 85% din cei aproximativ 1,6 miliarde de musulmani din întreaga lume sunt sunniți, în timp ce 15% sunt șiiți, potrivit unei estimări a Council on Foreign Relations.

Rădăcinile divizării

Divizarea islamului în două ramuri a avut loc în secolul al VII-lea, motivul principal fiind disputa cu privire la cine ar trebui să îi succeadă Profetului Muhammad, așa cum am precizam mai sus.

Unii musulmani erau în favoarea unei ordini alese, în timp ce alții îl vedeau pe ginerele Profetului Muhammad – Ali – drept noul lider, a cărui putere ar fi fost moștenită doar de către urmașii săi.

Disidenții au început să facă referire la Coran și Sunnah, care nu spun nimic despre divinitatea lui Ali și a descendenților săi și despre dreptul lor de a pretinde puterea. Șiiții, pe de altă parte, au acceptat faptul că toate cărțile sfinte pot fi interpretate în moduri diferite.

Ali a devenit în cele din urmă calif în 656, dar nu a rezistat mult timp. A izbucnit un război civil, iar acesta a fost ucis.

Conducătorul sirian Muawiyah a preluat apoi puterea, încheind o alianță cu Imamul Hussein – fiul lui Ali. Dar Hussein nu era mulțumit de faptul că Muawiyah urma să îi cedeze întreaga putere fiului său, instituind automat o monarhie ereditară. Acest conflict a dus la asasinarea lui Hussein împreună cu fiii săi.

Șiiții l-au recunoscut pe liderul ucis ca fiind un martir al credinței, iar orașul în care a avut loc crima, Kerbala, a devenit sacru.

În acest fel s-a finalizat ruptura dintre musulmani. Adepții lui Ali au fost numiți „șiiți” („adepții lui Ali” din limba arabă), în timp ce rivalii lor au fost numiți „sunniți” (susținători ai abordărilor dogmatice).

Care este diferența dintre sunniți și șiiți

Diferențele dintre sunniți și șiiți se referă în primul rând la drepturile religioase. Pozițiile divergente se referă la normele de comportament, principiile deciziilor juridice, formele de sărbători și atitudinea față de necredincioși. Cartea principală a oricărui musulman este Coranul, dar sunniții acordă importanță și cărții Sunnah – un set de norme și reguli bazate pe exemple din viața Profetului. Un musulman credincios, potrivit sunniților, este obligat să urmeze întocmai Sunnah.

Și o iau cât se poate de literal. De exemplu, talibanii afgani au un aspect strict reglementat, până la lungimea bărbii. Șiiții nu recunosc un astfel de dogmatism. Ei cred că acest radicalism dă naștere wahhabismului (o doctrină „ultraconservatoare”) și altor curente similare.

Șiiții cred în infailibilitatea imamilor. Sunniții cred că toți oamenii sunt păcătoși și că doar profeții sunt infailibili. Locurile de pelerinaj diferă între sunniți și șiiți. Sunniții aspiră neapărat la Mecca, la Moscheea Interzisă, și li se permite să viziteze Moscheea Al-Aqsa și Moscheea Profetului. Pe lângă aceste moschei, șiiții fac un pelerinaj în orașul irakian Kerbala, la mausoleul imamului ucis, pentru ritualurile de comemorare.

Khadidja sed 

Principalele sărbători musulmane Eid al-Adha și Eid al-Fitr sunt sărbătorite de toți musulmanii conform acelorași tradiții, dar ziua de Ashura prezintă discrepanțe. Pentru șiiți, este o procesiune memorială legată de martiriul nepotului lui Mahomed, Hussein.

wikipedia.orgCC BY 3.0

Sunniții tratează această zi ca orice altă zi de doliu. Sunniții și șiiții diferă, de asemenea, în ceea ce privește opiniile lor asupra căsătoriei temporare. Primii cred că, deși a fost permisă de Profetul Muhammad în timpul campaniei sale militare, a fost ulterior interzisă prin voința sa. Predicatorii șiiți, pe de altă parte, citează Coranul în recunoașterea căsătoriilor temporare și în faptul că nu limitează numărul acestora.

Zonele de conflict

wikipedia.org

În lumea modernă, sunniții sunt majoritatea musulmanilor – aproximativ 85% dintre ei. Șiiții trăiesc compact în Iran, Irak, Afganistan, Siria și Yemen, în est. La începutul secolului, dezacordurile dintre cele două curente au devenit mai acute, fapt provocat de situația politică din Orientul Mijlociu.

În 1979, Revoluția Islamică a izbucnit în Iran, întărind șiiții. Iar Irakul, unde majoritatea populației este șiită, iar vârful este sunnit, a declarat război Iranului. Aceasta a marcat prima confruntare armată între musulmani din istoria modernă.

 Capture_in_Khorramshahr.jpgGFDL

Războiul dintre Iran și Irak (cunoscut și sub denumirea de Primul Război din Golful Persic) a fost cel mai lung război convențional al secolului al XX-lea (a început în septembrie 1980 și a durat până în august 1988).

Eliminarea lui Saddam Hussein în 2003 a fost un nou conflict. Șiiții au redobândit poziții înalte și au câștigat un punct de sprijin în administrația de stat, ceea ce nu i-a mulțumit pe sunniți. Aceste confruntări semănau mai degrabă cu o luptă pentru putere. Din 2011, Siria a devenit un alt punct de contradicție.

Politicianul iranian Imam Khomeini a declarat odată că dușmănia sunnită-șiiită este o conspirație deschisă a Occidentului. Și că dușmănia dintre musulmani este benefică doar pentru dușmanii islamului. Și oricine care încă nu înțelege acest lucru nu este nici sunnit, nici șiit. Ciocnirea armată a intereselor legate de petrol și de teritoriile disputate este acoperită cu succes de interese religioase. Iar experții avertizează că actualele conflicte dintre musulmani reprezintă o amenințare la adresa securității întregii lumi.

Sir Thomas Metcalfe, 4th Baronet

Citește și: Curiozități interesante despre Piatra Neagră din Mecca