Louis Braille, băiatul care și-a pierdut vederea într-un accident și a inventat alfabetul pentru nevăzători
Cititul și scrisul sunt două dintre cele mai utile și importante lucruri pe care le pot învăța oamenii. După cum au spus mulți, acestea sunt cei doi piloni ai educației și ai procesului de învățare al ființelor umane. Dar există multe persoane cu dizabilități speciale care urmează o metodă diferită de citire și scriere.
O metodă care a permis milioanelor de nevăzători să beneficieze de educație. Braille este o formă de limbaj scris pentru nevăzători, în care caracterele sunt reprezentate prin modele de puncte ieșite în relief, care sunt simțite cu ajutorul degetelor.
Puțini știu, însă, că acest sistem a fost inventat de un băiat care a avut o poveste tragică: și-a pierdut vederea la vârsta de trei ani, iar la 15 ani inventase deja un sistem de citire pentru nevăzători.
Cum și-a pierdut vederea Louis Braille?
Un băiețel de trei ani se joacă în atelierul tatălui său. Fiind tăbăcar, spațiul său de lucru era aglomerat cu numeroase unelte pe care numai o persoană dedicată meseriei știa cu adevărat să le manipuleze. În repetate rânduri, acesta și-a avertizat fiul să nu se joace cu uneltele lui. Louis Braille nu a ascultat.
Într-o zi, în timp ce domnul Braille lucra la o bucată de piele, Louis a luat una dintre cele mai ascuțite unelte pe care le-a găsit în atelier. Tatăl său, ocupat cu montarea unui ham, nu și-a dat seama ce face fiul său, până când nu a auzit un țipăt.
Băiatul își străpunsese ochiul cu o sulă din fier. Era anul 1812: opțiunile pentru tratarea sa nu erau multe. În plus, în acea localitate nu exista un spital, astfel că băiețelul a fost tratat cu leacuri băbești.
La scurt timp după acest eveniment nefericit, ochiul băiețelului s-a infectat. Infecția s-a răspândit și la celălalt ochi. Astfel, Louis Braille a orbit complet.
Educație fără citire și scriere
În secolul al XIX-lea, studiul era un privilegiu al burgheziei din Europa. Cu toate acestea, nici măcar statutul socio-economic nu a garantat egalitatea de șanse pentru cei care doreau să intre în sistemul educațional din Franța. În ciuda problemei fiului lor, familia Braille a fost hotărâtă să îi ofere o educație minimală adecvată lui Louis Braille.
Băiatul a urmat cursurile școlare de la vârsta de șapte ani, într-o instituție publică de învățământ, din Coupvray. Orbirea nu l-a împiedicat să intre la școală, dar l-a împiedicat să învețe să scrie și să citească. În ciuda acestui fapt, el s-a remarcat grație capacității de a memora subiectele predate în clasă. Deşi nu putea să scrie sau să citească, Louis Braille era primul din clasă, memorând tot ceea ce spunea profesorul.
Dându-și seama că este un copil inteligent, unul dintre profesorii săi l-a recomandat Institutului Regal pentru Tineri Nevăzători (RIJC) din Paris. Venind din provincie, fără prea multe resurse financiare, obținerea unei burse pentru a studia acolo părea doar un vis frumos. Însă Louis Braille a obținut acea bursă.
O oportunitate pe care nu am putut să o refuze
La vârsta de 10 ani, Louis Braille locuia deja la Paris fără părinții săi. Cu toate că îi era foarte greu, aceasta era o ocazie pe care nu putea să o rateze. Când a intrat la liceu și-a dat seama că, deși era o școală specializată pentru copii nevăzători, sistemul era foarte puțin dezvoltat.
Valentin Haüy, fondatorul instituției, s-a gândit că tipărirea de cărți cu litere ieșite în relief ar fi o alternativă bună pentru cei care și-au pierdut vederea. Acest lucru a însemnat un mare efort pentru elevi, care trebuiau să parcurgă fiecare literă prin atingere pentru a forma cuvintele și propozițiile. Cu toate acestea, procesul era lung și obositor.
O singură frază putea să ocupe o întreagă pagină. Dura foarte mult ca un nevăzător să citească o propoziţie, iar până să ajungă la finalul acesteia, uita adesea cuvintele de la începutul ei.
O nouă alternativă
În 1821, un căpitan al armatei franceze a vizitat Institutul Regal pentru Tineri Nevăzători. El i-a vorbit lui Valentin Haüy despre un sistem folosit de soldați pe câmpul de luptă pentru a citi noaptea, pentru a evita să fie observați de inamic dacă aprindeau lămpi pentru a vedea textul.
Mai exact, acesta era un cod militar tactil, numit scrierea nocturnă, care a fost dezvoltat de Charles Barbier.
Această tehnică consta în puncte și linii ieșite în relief, care serveau drept litere. S-a încercat punerea în aplicare a acestui sistem, dar fără prea mare succes. Această nouă alternativă nu includea majuscule sau semne de punctuație. În plus, cuvintele erau scrise așa cum erau auzite. În limba franceză, ortografia este foarte diferită de fonetică. Așa că sistemul a fost considerat inutil.
În schimb, acest sistem i-a atras atenția lui Louis Braille. A luat codul și l-a perfecționat, cu ore lungi de muncă. Băiatul și-a dedicat doi ani pentru modificarea sistemului propus de căpitanul francez.
Eren Li
Până la vârsta de 15 ani, Louis Braille avea un sistem funcțional care putea fi folosit de nevăzătorii din Franța. A fost atât de eficient încât, în 1829, a fost promulgat de guvernul francez.
Mariaelizabeth124, CC BY-SA 4.0
Louis Braille a devenit profesor asistent la Institut. De asemenea, și-a dedicat din timp pentru a copia cărţi în sistemul Braille, adăugând şi simboluri pentru a-i ajuta şi pe muzicienii nevăzători.
Un nou sistem de scriere
Ralph Aichinger, CC BY 2.0
Trebuie să se înțeleagă că sistemul Braille, denumit după numele creatorului său, nu este o limbă. Dimpotrivă, este un sistem de scriere adaptabil la alte limbi și coduri lingvistice.
După publicarea codului în secolul al XIX-lea, sistemul a fost acceptat de mai multe țări. Cu toate acestea, învățământul din întreaga lume a avut nevoie de mulți ani pentru a adopta acest sistem, pentru a mări decalajul educațional pentru cei care nu văd. Astăzi, Braille este un sistem acceptat în întreaga lume.
Tima Miroshnichenko
Pentru a-i acorda onoarea pe care o merita, în anii 1950, autoritățile franceze au decis să exhumeze rămășițele creatorului său și să le mute în Panthéon, în Paris. Acolo se odihnesc pentru totdeauna unii dintre cei mai celebri lideri intelectuali ai Franței.
