De ce Duminica Floriilor se numește așa?
Duminica Floriilor, denumită și Intrarea Domnului în Ierusalim, reprezintă una dintre cele mai semnificative sărbători din calendarul creștin. Ea marchează începutul ultimei săptămâni din Postul Mare, cunoscută ca Săptămâna Patimilor, și îi pregătește pe credincioși pentru sărbătoarea Învierii. Această zi este celebrată cu exact o săptămână înainte de Paște și reunește atât ritualuri religioase, cât și tradiții populare cu rădăcini adânci în spiritualitatea și cultura românească.
Originea denumirii „Florii”
Denumirea „Florii” provine din latinescul „Florum”, însemnând „flori”. În tradiția romană antică, în această perioadă se celebra Floralia, o sărbătoare dedicată zeiței Flora – protectoarea florilor și a primăverii. Floralia era celebrată la sfârșitul lunii aprilie și începutul lunii mai, marcând renașterea naturii și abundența vegetației. Odată cu răspândirea creștinismului, multe dintre sărbătorile păgâne au fost adaptate și integrate în calendarul creștin, păstrându-se anumite denumiri și obiceiuri. Astfel, „Florii” a devenit denumirea românească pentru Duminica Floriilor, echivalentul românesc al Palm Sunday din tradiția occidentală.
Semnificația religioasă
wikimedia.org
Conform relatărilor biblice, Iisus a intrat în Ierusalim călare pe un măgar, fiind întâmpinat de mulțimi care își așterneau hainele pe drum și fluturau ramuri de palmier, strigând „Osana! Binecuvântat este Cel ce vine în numele Domnului!”. Această intrare triumfală este menționată în toate cele patru Evanghelii și simbolizează recunoașterea lui Iisus ca Mesia și Rege al Israelului.
Gestul mulțimii de a folosi ramuri de palmier avea o semnificație profundă în cultura evreiască, simbolizând victoria, triumful și pacea. În contextul sărbătorii evreiești Sukkot, ramurile de palmier erau utilizate în ritualuri pentru a comemora eliberarea din Egipt și protecția divină în timpul peregrinării prin deșert.
Intrarea lui Iisus în Ierusalim îndeplinește profeția din Zaharia 9:9: „Bucură-te foarte mult, fiica Sionului! Strigă de veselie, fiica Ierusalimului! Iată că Împăratul tău vine la tine; El este drept și biruitor, smerit și călare pe un măgar, pe un mânz, pe mânzul unei măgărițe.” Prin acest act, Iisus se prezintă ca Regele mesianic, dar într-un mod care subliniază smerenia și pacea, contrastând așteptările populare ale unui lider militar triumfător.
Citește și: Grădina Ghetsimani, un loc sacru pentru creștini: Aici a fost trădat și arestat Iisus
Tradiții și obiceiuri românești
În România, Duminica Floriilor este marcată de o serie de tradiții și obiceiuri specifice:
-
Ramuri de salcie: Deoarece palmierii nu sunt comuni în regiune, ramurile de salcie au fost adoptate ca substitut. Acestea sunt duse la biserică pentru a fi sfințite și apoi păstrate în gospodării, fiind considerate aducătoare de protecție și binecuvântare.
- Sărbătorirea celor cu nume de flori: Este o tradiție ca persoanele care poartă nume de flori (precum Florin, Florina, Viorica, Viorel) să fie celebrate în această zi, reflectând legătura dintre sărbătoare și simbolistica florilor. Cifrele statistice arată că în România sunt aproximativ 1,8 milioane de români care își serbează onomastica în Duminica Floriilor.
- Obiceiuri legate de morți: În unele zone, există tradiția de a merge la cimitir pentru a îngriji mormintele și a împărți pomeni în memoria celor decedați.
- Superstiții și credințe populare: Se crede că ramurile de salcie sfințite pot proteja casa de rele, iar în unele regiuni, acestea sunt folosite pentru a atinge copiii sau animalele, în credința că vor aduce sănătate și prosperitate.
Sărbătoarea Floriilor reunește elemente din vechile credințe păgâne și tradițiile creștine, ilustrând o legătură adâncă între natură, spiritualitate și credință. De la festivitățile dedicate zeiței romane Flora, simbol al primăverii, până la celebrarea intrării lui Iisus în Ierusalim, această zi marchează un moment de introspecție și pregătire sufletească înaintea de Săptămâna Mare și a sărbătorii Învierii. Floriile devin astfel un prilej pentru a reflecta la ideea de reînnoire, smerenie și speranță.