Astăzi, este aproape imposibil să concepem o lume în care nu există conceptul de „zero”. Cu toate acestea, până în secolul al IV-lea d.Hr. în majoritatea societăților din întreaga lume, numărul zero pur și simplu nu exista.

Inventarea cifrei zero a determinat în mod fundamental cursul istoriei moderne, oferind baza matematică pentru multe dintre invențiile și tehnologiile care au modelat lumea de astăzi. Algebra, algoritmii sau sistemele moderne de calcul depind de această inovație matematică vitală.

Există unele dovezi că unele societăți antice au avut diferite mijloace pentru a exprima conceptul de gol, nimic sau absența a ceva ce există și au folosit un substituent al lui zero.

De exemplu, s-au găsit texte antice sumeriene care conțin substituenți pentru zero atunci când făceau referire la date sau numere. În mod similar, societățile indiene americane din secolul I au folosit în mod regulat un substituent pentru a marca locul unde ar fi trebuit să fie zero.

 Bernard Hermant 

Nu există dovezi că aceste societăți au folosit zero în calculele matematice, așa cum foloseau numerele și cifrele 1, 2 sau 3. Mai degrabă, prezența unui substituent indică absența unui număr, nu a numărului zero în sine.

Cu toate acestea, o descoperire recentă sugerează că până în secolul al III-lea sau al IV-lea d.Hr., simbolul modern pentru zero a intrat în folosință în subcontinentul indian.

Celebrul manuscris Bakhshali, găsit într-un câmp lângă Peshawar – în Pakistanul actual, a fost mult timp remarcat pentru reprezentarea timpurie a numărului și cifrei zero. Numai că, în acele timpuri, cifra zero era reprezentată de un punct și nu de forma pe care o are în prezent.

S-a crezut inițial că acest manuscris sanscrit datează din secolul al IX-lea d.Hr., dar lucrările recente ale oamenilor de știință și istoricilor de la Universitatea din Oxford sugerează că ar putea fi cu aproximativ 500 de ani mai vechi decât s-a menționat anterior. Aceasta înseamnă că zero a fost inventat în secolul al IV-lea sau chiar al III-lea d.Hr.

PIRO4D 

La mijlocul secolului al V-lea d.Hr., matematicienii indieni foloseau zero ca număr important în calculele lor, permițându-le să rezolve probleme matematice complexe. Rădăcina acestei schimbări (zero să fie reprezentat de un oval gol și nu de un punc) ar fi putut fi legată de conceptele și filozofiile încorporate în sistemele de gândire budiste și hinduse. Goliciunea sau „sunyata” este un concept esențial în filozofia budistă.

La începutul secolului al VII-lea, astronomul și matematicianul indian Brahmagupta a scris prima definiție matematică clară a cifrei și numărului zero, deși nu a pretins că a inventat el însuși conceptul. Mai mult decât atât, se pare că zero ar fi fost deja folosit în matematica indiană cu mult înainte ca Brahmagupta să-și scrie tratatul.

După ce Brahmagupta a scris prima definiție matematică clară a cifrei și numărului zero, celebra cifră a fost împrumutată și de alte culturi și a avut o influență deosebită în conturarea evoluțiilor matematice și filozofice din lumea islamică medievală, deschizând calea pentru ecuațiile complexe, algebră și formule de calcul.

A trecut, însă, ceva timp până când conceptul de zero a luat avânt în Europa de Vest. Liderii religioşi medievali din Europa au asociat numărul zero cu diavolul și, ca rezultat, a existat un anumit scepticism cu privire la utilitatea și validitatea acestuia. Mai mult decât atât, trăind într-o lume materială, multora le-a fost foarte greu să înțeleagă noțiunea de zero ca un concept.

MattyPerezDJ CC BY-SA 4.0

Cu toate acestea, numărul și cifra zero a ajuns să modeleze lumea modernă în moduri profunde. Evoluțiile matematice care au apărut ca urmare a descoperirii sale au modelat filozofiile noastre, descoperirile științifice și inovațiile tehnologice.

Mult mai târziu, arabii au preluat conceptul, realizând şi primul sistem zecimal de numeraţie, aşa cum îl ştim astăzi, cu zece cifre, 0, 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8 şi 9. Zero a devenit un simbol special al sistemului zecimal primind numele de sifr, care a derivat mai apoi în toate limbile moderne, fiind, spre exemplu, cifră în limba română, Ziffer în limba germană, chiffre în limba franceză, cyfra în limba poloneză, etc.

Acesta continuă să modeleze cercetările contemporane în fizică și matematică și nu numai, deoarece este o componentă critică în înțelegerea fizicii cuantice sau a noțiunii de infinit.


Citește și: Invenții ale Imperiului roman pe care le folosim chiar și astăzi