Povestea lui Iuda Iscarioteanul este una dintre cele mai controversate și tragice din întreaga tradiție creștină. Personaj complex, adesea redus la imaginea trădătorului absolut, Iuda rămâne un simbol puternic al alegerii greșite, al remușcării tardive și al destinului frânt. Întrebarea „Cum a murit Iuda?” a stârnit numeroase interpretări teologice, istorice și literare de-a lungul secolelor. Deși Evangheliile oferă detalii aparent contradictorii, aceste surse pot fi analizate și contextualizate pentru a înțelege mai bine circumstanțele morții lui.

Cine a fost Iuda Iscarioteanul?

Iuda Iscarioteanul a fost unul dintre cei 12 apostoli ai lui Iisus Hristos. Numele său provine, cel mai probabil, din localitatea Keriot (Ish-Keriot), ceea ce îl face singurul dintre apostoli care nu era originar din Galileea. În Evanghelii, el este menționat frecvent ca având rolul de „casier” al grupului, gestionând punga comună a discipolilor. Totuși, Evanghelia după Ioan îl descrie și ca hoț, sugerând că ar fi furat din banii comuni (Ioan 12:6).

Trădarea din Miercurea Mare

În tradiția ortodoxă, Miercurea Mare este legată de momentul în care Iuda a ales să-L trădeze pe Iisus pentru 30 de arginți. Potrivit Evangheliilor sinoptice (Matei 26:14-16, Marcu 14:10-11, Luca 22:3-6), Iuda s-a dus la autoritățile religioase evreiești și a negociat predarea lui Iisus în schimbul a 30 de arginți.

Această sumă nu era întâmplătoare — 30 de arginți reprezintă, în Vechiul Testament, prețul unui sclav (Exod 21:32), accentuând umilința și trădarea de care a fost supus Hristos. Conform Evangheliei după Luca, gestul lui Iuda a fost influențat de „intrarea Satanei în el”, un detaliu care a fost interpretat atât literal, cât și simbolic de-a lungul timpului.

Cum a murit Iuda: două versiuni biblice

1. Evanghelia după Matei (27:3-10)

Potrivit lui Matei, Iuda, văzând că Iisus a fost condamnat la moarte, a fost cuprins de remușcări. A mers la preoți și le-a aruncat cei 30 de arginți, spunând: „Am greșit vânzând sânge nevinovat”. Preoții, refuzând să primească banii înapoi pentru templu, i-au folosit pentru a cumpăra „Țarina Olarului”, care a devenit cunoscută sub numele de „Țarina Sângelui”. Apoi, Iuda s-a dus și s-a spânzurat.

Această versiune este profund încărcată de dramatism și simbolism — un om care, copleșit de vină, alege moartea ca un act final de disperare și recunoaștere a propriei greșeli. În unele tradiții, această remușcare este văzută ca o formă de penitență, deși nerecunoscută explicit ca mântuire.

2. Faptele Apostolilor (1:16-20)

În această relatare, atribuită apostolului Petru, Iuda cumpără cu cei 30 de arginți o țarină (nu preoții, ca în Matei), iar acolo „s-a prăbușit cu capul în jos, a plesnit în două și i s-au vărsat toate măruntaiele”. Această moarte violentă a fost văzută ca un semn al condamnării divine.

Mulți exegeți biblici consideră că aceste două versiuni nu sunt neapărat contradictorii, ci pot fi complementare: Iuda s-a spânzurat, iar corpul său, căzut ulterior, s-a descompus violent, în contextul cumpărării indirecte a terenului.


Citește și: Grădina Ghetsimani, un loc sacru pentru creștini: Aici a fost trădat și arestat Iisus


Tradiția creștină despre moartea lui Iuda

Biserica creștină a privit mereu moartea lui Iuda cu o profundă ambiguitate: este o poveste despre trădare, dar și despre remușcare. Unii Părinți ai Bisericii l-au numit „vas al pierzării” (după cuvintele lui Iisus din Ioan 17:12), în timp ce alții s-au întrebat dacă remușcarea sa nu ar fi putut fi, într-un alt context, începutul unei pocăințe autentice.

Teologia ortodoxă accentuează ideea că Iuda nu a avut răbdarea pocăinței și nu a căutat iertarea divină, alegând în schimb disperarea și moartea. Spre deosebire de Petru, care l-a tăgăduit pe Iisus, dar a plâns cu amar și a fost iertat, Iuda a renunțat la sine.

Interpretări culturale și artistice

Figura lui Iuda a fost explorată extensiv în artă, literatură și cinematografie. De la Dante (care îl plasează în cel mai adânc cerc al Infernului) la Evanghelia lui Iuda (un text apocrif care îl reabilitează într-o anumită măsură), societatea a oscilat între condamnare și tentativa de înțelegere a acestui personaj.

În literatură, el este adesea simbolul omului slab, manipulat, sau chiar al omului modern, prins între liberul arbitru și destin. Filme, romane și piese de teatru continuă să reinterpreteze rolul său, sugerând uneori că fără trădarea lui nu ar fi existat Răstignirea și, prin urmare, nici mântuirea.

Simbolismul celor 30 de arginți

Cei 30 de arginți au devenit, în timp, un simbol universal al trădării și al vânzării valorilor sacre. Ei apar în artă, literatură și chiar în limbajul cotidian. Prețul derizoriu pentru care Iuda l-a trădat pe Iisus scoate în evidență superficialitatea deciziei și contrastul dintre valoarea reală a Mântuitorului și recompensa primită pentru trădare.

În multe icoane ortodoxe despre Miercurea Mare, Iuda este reprezentat primind pungă cu arginți, în contrast cu imaginea lui Iisus spălând picioarele apostolilor (din Joia Mare) — două gesturi opuse, ale slujirii și ale vânzării. Când Iisus spală picioarele apostolilor, El face un gest de smerenie, iubire și slujire — de fapt, chiar le spune ucenicilor: „Eu v-am dat vouă pildă, ca, precum v-am făcut Eu vouă, să faceţi şi voi” (Ioan 13:15).

Moartea lui Iuda rămâne un mister profund, învăluit în simbolism biblic, teologic și uman. Dincolo de detaliile concrete, povestea sa este o lecție despre alegeri, responsabilitate, remușcare și sensul mântuirii. El nu este doar un trădător, ci și un simbol al omului care, confruntat cu greșeala sa, alege calea disperării în locul iertării.

În fiecare Miercuri Mare, Biserica ne invită nu doar să ne amintim de trădarea lui Iuda, ci să ne privim propriile alegeri, fidelitățile și căderile. Este o zi de reflecție, nu asupra altuia, ci asupra propriei inimi.

Povestea lui Iuda nu este doar despre cum a murit, ci despre cum și de ce a ales acea cale. Și, mai ales, despre ce putem învăța noi din ea.


Citește și: Cât ar valora astăzi cei 30 de arginți pentru care Iuda l-a trădat pe Iisus?