Cronovizorul: Legendara mașină a timpului de la Vatican care sfidează legile naturii

Încă de când a fost lansată ideea călătoriei în timp prin intermediul unei mașinării, idee susținută mai ales la sfârșitul secolului al XIX-lea, de către un scriitor de science-fiction (Mașina timpului de H.G. Wells), această posibilitate de a ne deplasa între trecut și viitor a devenit visul – irealizabil – al multor oameni.

De atunci au fost lansate cărți, benzi desenate și filme având în prim-plan această temă, toate fiind de domeniul science-fiction, și se bazează – mai mult sau mai puțin – pe ipoteze științifice.

Cronovizorul

De la dispariția nerezolvată a Emanuelai Orlandi în 1983, până la o colecție secretă de documente – cunoscută sub numele de Arhiva Apostolică, istoria Vaticanului este plină de secrete. Și dintre toate presupusele secrete ale Vaticanului, niciunul nu poate fi mai bizar decât legenda cronovizorului.

Nu este o mașină a timpului, dar seamănă foarte mult cu una. Despre cronovizor se spune că este un dispozitiv cu ajutorul căruia poți fi martor, ca și cum ai urmări un program de televiziune, la evenimente din trecut și chiar la unele scene din viitorul mai apropiat.

Din păcate, nu se cunosc prea multe lucruri despre acest dispozitiv de la Vatican. Această mașinărie a fost descrisă cu lux de amănunte în cartea ”Noul mister de la Vatican”, publicată în 2002 și semnată de către preotul francez Francois Brune (decedat în anul 2019).

 fr.wikipedia

CC BY 2.5

François Brune a adunat dovezi despre cronoviz încă de la începutul anilor 1960.

Potrivit lui Brune, dispozitivul a fost dezvoltat de părintele Pellegrino Ernetti, un călugăr benedictin.

Ernetti ar fi păstrat secretul dispozitivului până la începutul anilor 1960, când i-a spus lui Brune că 12 oameni de știință, printre care renumitul fizician Enrico Fermi și Wernher von Braun, un om de știință germano-american, pionier și vizionar al dezvoltării tehnologiei și zborurilor rachetelor, l-au ajutat să-l construiască.

Cronovizorul se bazează pe teoria relativității a lui Einstein

Cronovizorul, dezvoltat în anii 1950, a fost descris de către Ernetti ca fiind echipat cu mai multe antene, compuse din minerale misterioase, un tub catodic și o serie întreagă de butoane și pârghii pentru a selecta locul și ora care urmează să fie afișate.

Sistemul este (sau ar trebui să fie) simplu și se bazează pe teoria relativității formulată de către Einstein: cronovizorul recepționează, decodifică și reproduce evenimentele din trecut prin intermediul urmelor vizuale și sonore lăsate în atmosferă, conform principiului că în univers nimic nu se distruge, dar totul rămâne sub formă de energie.

Potrivit spuselor lui Pellegrino Ernetti „întreaga elaborare se bazează pe un principiu al fizicii acceptat de toată lumea, conform căruia undele sonore și vizuale, odată emise, nu se distrug, ci se transformă și rămân eterne și omniprezente, deci pot fi reconstituite ca orice energie, deoarece ele însele sunt energie”.

Ernetti și François Brune s-au întâlnit în Veneția, la începutul anilor 1960, unde au discutat despre posibile interpretări ale Bibliei, dar și despre incredibila invenție a lui Ernetti: cronovizorul.

Clericul era pasionat de fizică și avea studii de specialitate în acest domeniu. Acesta a fost, printre altele, exorcist oficial al diecezei de Veneția și profesor de muzică prepolifonică la Conservatorul Benedetto Marcello. A colaborat cu părintele Agostino Gemelli, un medic și călugăr franciscan care a fondat Universitatea Catolică, cu care a făcut experimente pentru a înregistra vocile morților.

Poate de aceea lui Brune nu i-a fost greu să-l creadă pe Ernetti atunci când, în timp ce discutau despre diferitele interpretări ale Bibliei, acesta i-a povestit despre invenția cronovizorului (realizată împreună cu alți oameni de știință), capabilă să deschidă ferestre asupra evenimentelor din trecut).

Pellegrino Ernetti i-a povestit lui François Brune că ferestrele din timp, deschise cu ajutorul cronovizorului, i-au permis călugărului să-l urmărească pe Mussolini ținându-și discursurile (pentru a verifica dacă cronovizorul era fiabil, fiind vorba de evenimente documentate), să observe faptele lui Napoleon și apoi, mergând mai departe în timp, să asculte discursurile lui Cicero și să asiste la reprezentarea tragediei Tieste, care a avut loc în anul 169 î.Hr. la Roma.

De asemenea, călugărul i-a povestit lui Brune despre distrugerea Sodomei și Gomorei și, mai ales, despre moartea lui Iisus Hristos: „Am văzut totul. Agonia din grădina Ghetsimani, trădarea lui Iuda, procesul… calvarul”.

Părintele François Brune nu este însă singurul căruia Ernetti îi mărturisește secretul său. În 1972, călugărul a acordat un interviu săptămânalului La Domenica del Corriere, în care a povestit despre „mașina timpului” (termenul de „cronovizor” a fost inventat ani mai târziu de Luigi Borrello), despre modul în care funcționează aparatul și despre ceea ce a văzut în trecut.

www.theladyinblue.net

Această invenție uluitoare nu a fost însă arătată nimănui, la fel cum nimeni nu este în măsură să ateste veridicitatea afirmațiilor lui Ernetti.

După interviul acordat publicației Domenica del Corriere, Pellegrino Ernetti s-a refugiat în spatele unei tăceri impenetrabile: nu a mai vrut să vorbească despre invenția sa, poate și din cauza controversei pe care o provocase.

În 1994, călugărul a susținut autenticitatea invenției sale, care ajunsese în proprietatea Vaticanului.

Cu puțin timp înainte de a muri, Ernetti a scris o scrisoare în care a reiterat ferm că dispozitivul este real. El a susținut că „Papa Pius al XII-lea ne-a interzis să dezvăluim orice detalii despre acest dispozitiv, deoarece aparatul era foarte periculos. Poate restrânge libertatea omului.”

Părintele Brune, deși nu a văzut niciodată mașinăria, a crezut că aceasta există.

În 1988, oficialii Vaticanului au avut grijă să emită un decret prin care avertizau că „oricine folosește un instrument cu astfel de caracteristici va fi excomunicat”.

Cui era adresat acest avertisment, dacă faimosul aparat – cronovizorul – nu a existat niciodată?

Mai multe detalii despre Vatican, singura țară în care nu a avut loc niciodată nicio naștere, găsești în cartea Secretele Vaticanului, pe care o poți comanda de pe libris.ro.

Citește și: Paul Amadeus Dienach: Jurnalul bărbatului care pretindea că a trăit în anul 3906