Antarctica, tărâmul înghețat de la capăt de lume
Cel mai rece, uscat și izolat loc de pe Pământ se află la Polul Sud al planetei noastre. Antarctica sau Tărâmul sudic necunoscut, așa cum i se spunea în trecut, este un continent muntos, acoperit de gheață, iar temperaturile foarte scăzute îl fac să fie inospitalier. De altfel, în acest loc nu există nicio rezidență umană permanentă, dar între 1.000 și 5.000 de oameni locuiesc pe parcursul anului la stații de cercetare împrăștiate pe întreg continentul.
Poți lucra în Antarctica dacă molarii de minte și apendicele sunt eliminate. Intervențiile chirurgicale nu sunt făcute la stațiile din Antarctica, așa că trebuie să ai deja dinții scoși, dar și apendicele, dacă vrei să lucrezi în locul unde este frig mereu.
Deși este în proporție de 98% acoperită de gheață, Antarctica este una dintre cele mai uscate regiuni de pe planetă cu doar 200 mm precipitații pe an în zona de coastă și mult mai puțin în interiorul continentului. În plus, cea mai uscată zonă din Antarctica se numește Valea Uscată.
Citește și: Oymyakon, cel mai friguros oraș de pe Pământ!
Renumită pentru vânturile foarte puternice și temperaturile negative, Antarctica este tărâmul unde frigul își face de cap. Cea mai joasă temperatură atinsă vreodată fost de -89,2° Celsius, motiv pentru care nu există orașe sau așezări permanente pe acest continent.
Probabil nu știai, însă acum 4,53 milioane de ani în Antarctica era cald și de-a lungul malurilor sale creșteau palmieri, iar temperatura era mai mare de 20 ° Celsius.
Deșertul McMurdo este un loc în care nu este pic de gheață, ci stânci și mult pietriș. Acestă anomalie ciudată, într-un loc acoperit 98% cu gheață, este cauzată de aspectul geografic al zonei. Munții care înconjoară valea nu dau voie stratului de gheață să avanseze în interior, iar vânturile care suflă dinspre ocean cu 360 km/h se lovesc de crestele munților, încălzindu-se în timp ce coboară spre vale, astfel evaporând toată umezeala pe care o întâlnesc în cale.
McMurdo acoperă 0.3% din suprafața Antarcticii și a fost declarat în 2004 zonă protejată.
În Antarctica este și o centrală nucleară. Stația din McMurdo aparține Statelor Unite ale Americii, fiind în funcțiune din 1962.
Interesant este faptul că în unele zone ale Antarcticii nu a plouat sau nins de aproximativ 2 milioane de ani.
Nu există urși polari în Antarctica. Dacă dorești îi poți vedea în Arctica sau în Canada.
Există chiar și un bar în Antarctica și aparține stației de cercetare Vernadsky.
Tratatul Antarctic din 1959 a fost semnat inițial de 12 țări; până în prezent au semnat tratatul 46 de țări. Tratatul interzice activități militare și mineritul de minerale, susține cercetările științifice și protejează ecozona continentului. În medie peste 4.000 de oameni de știință de multe naționalități și cu diferite interese de cercetare efectueză diverse experimente.
Însăși gheața în Antarctica conține forme de viață în mici vene prin care circulă apa lichidă. Cele mai multe dintre ele sunt în stare latentă, însă un caz unic este cel al unei bacterii de 420000 de ani, extrase din calota glaciară de la o adâncime de 2 kilometri, care inițial părea inactivă, dar îndată ce gheața s-a topit aceasta a început să se dezvolte.
Tinând cont că aici temperatura medie este de -3 grade, circulația sângelui ți oxigenarea țesuturilor devine o problemă. Caracatița antarctică și-a crescut cantitatea de hemocianină din sânge cu 40% pentru o mai bună oxigenare a țesuturilor.
Antarctica acoperă o suprafață de 14 milioane de kilometri pătrați și este ca marime al V-lea continent de pe glob.
Poate nu ai mai auzit, însă grosimea medie a gheții din Antarctica este de 1,6 kilometri și tot Antarctica are aproape 70% din toată apa dulce de pe Pământ.
Munții Transantarctici împart continentul în două secțiuni: secțiunea de est și cea de vest. De asemenea, ei formează cele mai lungi lanțuri muntoase din lume.
Existența tărâmului sudic necunoscut a fost considerat mult timp un mit și multe expediții au eșuat în încercarea de a îl găsi. Speculații și legende despre Antarctica au circulat din cele mai vechi timpuri fiind observate insule izolate din jurul continentului. Însă continentul propriu-zis a fost descoperit abia în anul 1820.
Exploratorul norvegian Roald Amundsen a fost primul om care a ajuns la Polul Sud, în 1911.
În 1899 Emil Racoviță participă la expediţia întreprinsă de vasul Belgica, fiind primul român care a ajuns în Antarctica. Această expediţie a fost cea dintâi care a avut ca obiectiv nu descoperirea de pământuri încă necunoscute, ci efectuarea unor cercetari și observații științifice complexe.
Norvegianul Roald Amundsen, viitorul cuceritor al Polului Sud și participant la expediția belgiană în calitate de prim-ofițer avea să declare mai târziu despre Emil Racoviță că a fost un tovarăș neprețuit.
