Străinii i-au numit în derâdere „tuaregi”, preluând un străvechi termen arab, twareg, ce însemnă „cei abandonați de zei”, aluzie la traiul lor dur din inima deșertului Sahara. Ei, însă, și-au spus Imashaghen, oamenii liberi. În imensitatea de nisip și în nopțile reci ale deșertului din care răzbat acordurile cutremurătoare ale muzicii lor, ei știu cel mai bine ceea ce sunt: ultimii rebeli ai Saharei.

Tuaregi sunt numiți și oamenii albaștri, aluzie la turbanul celebru (denumit tagelmust) pe care orice adult îl poartă și la hainele tradiționale, vopsite în albastru.

 coccolo 

Istoria lor se întinde pe mii de ani și este plină de dovezi de rezistență incredibilă și curaj disperat. Atunci când casa ta este cel mai mare și mai fierbinte deșert din lume, nu te poți lipsi de un caracter bine temperat și rezistent. Poporul semi-nomad musulman din Sahara seamănă mai mult cu o legendă decât cu orice altceva, dar este real.

Garrondo
Alfred Weidinger

Istoricul grec Herodot, din secolul al V-lea, a scris în scrierile sale că în sudul Libiei trăia, în vremea sa, un trib numit Garamantes. Pe baza acestor texte, istoricii au sugerat că tuaregii descind din acest trib. Tuaregii, în folclorul lor, prezintă o versiune diferită. Istoria lor datează de la legendara regină Tin-Hinan, care a trăit în secolul al III-lea d.Hr.

Folclorul străvechilor popoare din deșert se referă la regina Tin-Hinan ca fiind mama tuaregilor. Numele acestei conducătoare se traduce prin „cea care a ieșit din cort”. Legenda spune că a fost o prințesă care a fugit de acasă. Ea a ajuns în regiunea muntoasă Hoggar din sudul Algeriei călare pe o cămilă. A fost însoțită de o servitoare credincioasă, pe nume Takamet. Prințesa a devenit strămoșul oamenilor Ihaggarens (un trib nobiliar), iar servitoarea ei, al oamenilor Imrads (un trib de vasali).

Multă vreme, regina Tin-Hinan a fost considerată un mit, dar la începutul secolului XX a fost descoperit mormântul ei. Acesta se află în apropierea oazei Abalessa din Algeria. Evenimentul, desigur, nu a făcut în lumea științifică o asemenea vâlvă ca descoperirea, de exemplu, a mormântului lui Tutankhamon, dar a fost incredibil de important. La urma urmei, așa au confirmat legendele tuaregilor. Regina Tin-Hinan legendar a existat cu adevărat.

Dan Lundberg – Flickr
 jacqueline macou 

Însă, pe lângă vestimentație, ori obiceiuri, mai spectaculos este faptul că acesta este singurul popor în care bărbații sunt obligați să-și acopere fața cu un voal.

 jacqueline macou 

Tagelmust este unul dintre simbolurile bărbăției, care se oferă tinerilor la 16 ani, alături de o sabie cu două tăișuri, ca semn al maturității. După căsătorie, bărbatul este obligat să poarte turbanul permanent, chiar și atunci când doarme. Această eşarfă pe care o poartă poate avea 4-5 metri lungime şi diferite culori, precum galben, verde, roşu.

 jacqueline macou 

Spre deosebire de societatea musulmană tradiţională, la tuaregi, de drepturi depline în societate se bucură reprezentatele sexului frumos, iar bărbații sunt nevoiți „să stea cu capul plecat” și să se mulțumească doar cu ce le este permis.

Herbert Bieser

Femeile nu doar că nu-și acoperă fața, dar le este permis să aibă și amanți după căsătorie. Însă, detaliile vieții personale trebuie păstrate cu sfințenie. Asta înseamnă că ele nu se afișează în public cu amantul. Acesta trebuie să intre în casa femeii – sau să iasă de acolo – doar la răsărit sau la apus.

 RENE RAUSCHENBERGER 

În plus, femeile tuareg au responsabilitatea să păstreze tradițiile, folclorul și patrimoniul cultural. De asemenea, pe lângă alte multe privilegii, femeile sunt cele care fac averea, ele sunt proprietarele așezărilor, iar în caz de divorț averea este împărțită cum vor ele.

 

Femeile din trib sunt, de asemenea, considerate a fi buni consilieri. Prin urmare, bărbații se pot întoarce la mama sau fost soție pentru a le cere sfatul în legătură cu orice problemă.

Garrondo
Alain ElorzaCC BY-SA 2.0

Citește și: Oymyakon, cel mai friguros oraș de pe Pământ