13116233_1179693908729965_5944478231751277677_o

Memorialul Durerii de la Sighet, locul unde moartea s-a jucat cu oamenii

Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei (Memorialul Durerii din Sighet), dar și închisoarea Sighet constituie un punct de mare interes național, aici dându-și viața nenumărați deținuți, în perioada comunismului.

Se știe că planurile comuniștilor erau de a face “un om nou”, “cu creierul spălat”, care nu trebuie să-și amintească nici ce a fost, nici ce a avut, nici ce a făcut înainte de comunism. Astfel, Memorialul din Sighet are ca scop principal reconstituirea și păstrarea memoriei poporului român, căruia, vreme de jumătate de secol, i s-a indus în conștiință o istorie falsă.

Memorialul  a fost realizat sub conducerea scriitoarei Ana Blandiana, începând cu anul 1993, când proiectul a fost prezentat Consiliului Europei, iar în anul 1995 l-a luat sub egida sa. În 1998, Consiliul Europei a aşezat Memorialul de la Sighet printre principalele locuri de păstrare a memoriei continentului, alături de Memorialul de la Auschwitz (Polonia) şi Memorialul Păcii de la Caen (Franţa).

Fascinant este că Memorial este  situat în fosta închisoare politică de la Sighet. Închisoarea Sighet fiind una dintre închisorile “negre” ale comunismului, folosită în mod special pentru exterminarea elitelor României, atât culturale și naționale, cât și religioase.

11084122_996928820339809_4716786951216756868_o
11236448_996930530339638_8075579760043958296_o
11406764_996938010338890_3529638594371477858_o
11703290_1012083305491027_1427936867062639580_o

Construită în anul 1897 de autoritățile austro-ungare, închisoarea a funcționat între anii 1918 și 1945 ca un loc de detenție comun, iar începând cu anii 1945-1950 aceasta va deveni un fel de lagăr de exterminare.

sihet1
sighet2

În 1950 au fost aduși la penitenciarul Sighet peste o sută de demnitari din întreaga țară (foști miniștri, academicieni, economiști, militari, istorici, ziariști, politicieni), unii dintre ei condamnați la pedepse grele, alții nici măcar judecați. Deținuții erau ținuți în condiții insalubre, hrăniți mizerabil, opriți de a se întinde ziua pe paturile din celulele, fără încălzire. Nu aveau voie sa privească pe fereastră (cei ce nu se supuneau erau pedepsiți să stea la “neagra” și “șura”, celule de tip carceră, fară lumină). Iar pentru ca umilința să fie și mai mare și pedeapsa mai grea, deținuților li s-au pus obloane la geamuri, pentru ca aceștia să nu mai aibă parte de lumina soarelui. Astfel, umilința și batjocora faceau parte din programul de exterminare.

sighet3
13116233_1179693908729965_5944478231751277677_o
13040864_1178862698813086_2963934378644029620_o
13095969_1179599472072742_1470794925820665256_n

Închisoarea din Sighet era considerată “unitate de muncă speciala”, ea fiind cunoscută sub denumirea de “Colonia Dunărea”. Aici și-au găsit sfârsitul nenumărați oameni de cultură ai țării, politicieni, istorici și oameni ai Bisericii. În perioada 5-6 mai 1950, la Sighet au fost aduși peste o sute de demnitari din întreaga țară, mulți având peste 60 de ani.

În 1955, ca urmare a Convenției de la Geneva și a admiterii României comuniste( Republica Populară Română ) în ONU, a avut loc o grațiere. O parte din deținuții politici din închisorile românești au fost eliberați, o parte transferați în alte locuri, inclusiv în domiciliu obligatoriu. La Sighet, din cei circa 200 de deținuți, 54 muriseră deja. Închisoarea de la Sighet a redevenit de drept comun. Totuși, deținuți politici mai apăreau și în anii următori, mai ales “în trecere” spre spitalul psihiatric din localitate.

sighet

În anii ’70, închisoarea din Sighet a fost dezafectată, clădirile ei adăpostind o fabrică de mături și un depozit de sare.

Abia începând cu anul 1994, autoritățile au amenajat un muzeu, în fosta închisoare.

11802680_1045078848858139_8000781223956119899_o

În prezent, Memorialul Durerii este un obiectiv turistic important al municipiului Sighet. Dacă ajungeți aici este imposibil să nu rămâneți impresionați. Pereții scrijeliți ai camerelor de detenție sunt martorii tăcuți, care au asistat la ororile comuniste. Pe ușile murdare încă se mai disting înscripționate nume sau diferite gânduri.

sighet5

Cimitirul săracilor este o altă parte componentă a Memorialului din Sighet, aflat la o distanță de 2,5 kilometri de oraș, spre Satu Mare. Despre acest loc se pune că era locul unde erau îngropați cei care mureau în închisoare, noapte, fară a ști nimeni. Mormintele nu au putut fi identificate, astfel că în 1999 pe suprafața de aproape un hectar și jumătate a cimitirului a fost desenat conturul țării și au fost plantați copaci (în special conifere). Ceea ce vrea să transmită acest proiect este că țara își ține în brațe eroii și martirii și îi plânge prin generațiile repetate ale vegetației.

sighet4

Complexul format din Închisoarea Sighet, Cimitirul Săracilor, dar și “Memorialul victimelor comunismului și al rezistenței” este un ansamblu de interes național pe care oricine merită să îl viziteze. Acesta ne ajută să ne facem o idee despre trecut și despre greutățile prin care au trecut oamenii de atunci.

crestinortodox.ro/Sighet.Memorial


Citește și: Legenda Lacului Morii: Cum a mutat Ceușescu 11.000 de morți în două luni