Invenții moderne care sunt mult mai vechi decât ai fi crezut

Mulți dintre noi au impresia că oamenii din trecut nu erau chiar atât de inteligenți. Locuiau în case construite din pământ, purtau haine făcute din piele de animale, nu aveau nici Internet și nici nu știau ce sunt acelea mașini. Însă, după cum indică descoperirile arheologice, aceștia erau mai deștepți decât credem noi, poate mult mai inteligenți și decât unii oamenii din secolul acesta.

Desigur, în prezent avem posibilitatea să citim articole pe Internet, să ne facem prieteni virtuali, ori să ne plimbăm cu fel de fel de mașini, însă pentru vremurile în care strămoșii noștri trăiau, aceștia chiar erau extrem de pricepuți.

Secretele unora dintre cele mai importante invenții ale Antichității s-au pierdut pentru totdeauna. Multe dintre ele depășesc mijloacele tehnice de azi, iar unele dintre ele abia în ultimii ani au fost descifrate, deși nu mai pot fi reproduse așa cum le-au realizat mințile ingenioase de odinioară.

Iată mai jos câteva invenții care sunt mult mai vechi decât ai fi crezut!

Aerul condiționat

Julia Maudlin

Vechile civilizații, care au trăit în locuri unde temperaturile erau extrem de ridicate, au încercat de-a lungul timpului să găsească diferite modalități prin care să învingă căldura sufocantă.

Astfel că, grecii antici, everii și persanii au creat ideea de “aer condiționat”. Perșii au utilizat un sistem complicat de construcții și turnuri de vânt pentru a răci clădirile în timpul sezonului cald. Cisternele erau piscine cu deschidere largă, poziționate în curte pentru a reține apa de ploaie. Acesta se evapora, răcind astfel aerul din gospodării. Turnurile au fost construite cu ferestre prin care vântul pătrundea, iar lamele interne directionau fluxul de aer în interiorul clăridilor.

În Egipt a fost un sistem de apeducte în pereții încăperilor. Bazată pe folosirea apei reci, metoda era accesibilă numai claselor superioare, deoarece apa era o resursă prețioasă la acea vreme.

Așadar, chiar dacă termenul de „aer condiționat” a apărut în 1906, când un inginer din industria textilă, Stuart Cramer, l-a folosit – această invenție este mai veche decât am fi crezut.

Aparatele automate

bz-berlin.de

Un matematician și inginer grec (din Alexandria – Grecia antică) a dezvoltat un dispozitiv pentru un templu care dădea o cantitate fixă de apă sfântă închinătorilor pentru a îi împiedica pe aceștia să ia mai multă apă decât le-ar fi trebuit. Aparatul funcționa chiar și cu monede.

Guma de mestecat

Rador

Chiar dacă abia în anul 1848 John B. Curtis a făcut și vândut prima guma de mestecat, care se numea State of Maine Pure Spruce Gum (gumă pură de molid din statul Maine), guma de mestecat a existat încă din perioada neolitică. În Kierikki, Yli-li, Finlanda, s-a găsit gumă de mestecat ce datează de circa 3000 de ani, realizată din scoarța copacului de gudron, cu amprente dentare. Se credea că gudronul din care era făcută guma de mestecat avea proprietăți antiseptice și alte avantaje medicinale.

Grecii antici mestecau mastic – un fel de gumă de mestecat făcută din rășina arborelui de mastic, iar maiașii mestecau o substanță făcută din seva arborelui sapodilla. Indienii nord-americani mestecau rășina de molid și au transmis obiceiul și noilor-veniți, care mai obișnuiau să mestece și ceară de albine.

Hard Disk-ul

thesecretgreece.gr

Discul de lut ars cu diametrul de cca. 15 cm, găsit în 1908 în ruinele palatului Phaistos din Creta, datează din jurul anului 1700 î.e.n. şi este unul dintre cele mai misterioase artefacte din lume. El conţine o serie de simboluri misterioase al căror înţeles n-a putut fi descifrat timp de peste un secol.

Discul are, pe ambele feţe, câte o serie de simboluri – 241 în total, de 45 de tipuri diferite – aşezate în spirală, destinate a fi citite dinspre margine spre centru.

Doctorul Gareth Owens, din cadrul Institutului de Educaţie Tehnologică din Creta, a afirmat că discul ar conţine o rugăciune către zeiţa-mamă venerată de oameni în epoca minoică. Civilizaţia minoică a înflorit în Creta în Epoca Bronzului aproximativ în perioada 2.700 – 1450 î.e.n.

Una dintre feţele discului ar conţine cuvinte ce s-ar traduce prin „mare stăpână însemnată”, iar pe cealaltă faţă se găseşte un grup de simboluri care ar însemna „mamă însărcinată.”

Betonul roman: rezistent mii de ani la uzură

eTicketing Coopculture

Foarte multe construcții din perioada romană, mai ales cele de pe teritoriul Italiei, sunt dovada că betonul inventat în Antichitate este mult mai rezistent decât betoanele de azi, care dau semne de uzură după numai 50 de ani. Cercetătorii au studiat compoziția acestui beton și au descoperit că secretul lui era cenușa vulcanică. Singurul dezavantaj al acestei compoziții este că se întărește mult mai greu decât betonul modern.

Sticla flexibilă

Industry Tap

Scriitorul latin Petroniu a lăsat posterității câteva notițe despre un meșter sticlar care a reușit să inventeze un vas din sticlă atât de flexibil că nu se spărgea și putea fi modelat cu mâinile goale. Materialul era denumit vitrum flexile. Pliniu cel bătrân a scris și el despre teribila invenție și nota că povestea era atât de cunoscută printre contemporani, că trebuia să fie adevărată.

O asemenea sticlă ingenioasă pare să fie imposibil de realizat cu tehnicile antice. Abia în 2012, performanța de atunci a fost egalată de cercetătorii americani de la compania Corning care au produs o sticlă deosebit de subțire și flexibilă ca o nuia de salcie, iar aceasta va fi folosită la construcţia panourilor solare şi la produsele electronice şi alte gadget-uri.

Lentila

best-optic.ro

Lentila Nimrud este o bucată de cristal de 3 000 de ani, descoperită de către Austen Henry Layard în palatul din Nimrud. Este posibil ca ea să fi fost folosită ca o lupă sau ca o unealtă cu ajutorul căreia se aprindea focul datorităă luminii solare. Cercetătorul italian Giovanni Pettinato de la Universitatea din Roma a declarat că este posibil ca lentila să fi fost folosită la un telescop; Acest lucru ar explica de ce vechii asirieni știau atât de multe despre astronomie.

Ceasul deșteptător

Wikiwand

Ai auzit vreodată despre “ceasul cu alarmă al lui Platon”, care a fost și primul dispozitiv de acest fel din istorie? Poate părea nebunesc, dar vechii greci aveau astfel de ceasuri cu mult înainte ca tehnologia modernă să le “inventeze”. Ele erau, de asemenea, mult mai complicate decât ceasurile cu alarmă din ziua de azi și funcționau cu apă și nu cu energie electrică sau cu baterii.

Telefonul

Ancient Origins

Inventarea telefonului i-a fost atribuită în mod eronat lui Alexander Graham Bell, însă adevăratul inventator a fost inginerul Antonio Meucci.

Chiar și așa, ideea de telefon datează de peste 1.200 de ani, iar versiune primitivă a fost inventată de civilizația Chimu, care trăia în Valea Rio Moche din Peru.

În prezent aflat la Muzeul Smithsonian din SUA, acest telefon antic a fos descoperit de către baronul Warlam V. Von Schoeler în anul 1930. Aparatul este format din două receptoare de noua centimetri lungime, legate între ele cu o sfoară de 22 de metri. Receptoarele sunt echipate cu niște membrane ascunse, al căror rol era amplificarea sunetului în timpul comunicării.

ancient-originslist25.com


Citește și: 10 inventatori uciși de propriile invenții