Cea mai mare catastrofă aviatică din Anzi: 16 pasageri au supravieţuit mâncând cadavrele colegilor

De-a lungul anilor au avut loc numeroase accidente aviatice, catastrofe care au răpit vieți omenești și au lăsat multe familii îndurerate. Unul dintre acestea este și accidentul aviatic petrecut în Anzi, acum 45 de ani.

La 13 octombrie, 1972, aeronava Air Force Flight 571, cu 45 de oameni la bord, s-a prăbuşit în munţii Anzi, la graniţa dintre Chile şi Argentina, la o altitudine de peste 3600 de metri. Avionul decolase din capitala Uruguayului, Montevideo, cu destinaţia Santiago de Chile. La bord se aflau jucătorii echipei de rugby Old Christians Club, dar şi membri ai familiilor lor, prieteni şi asociaţi.

12 pasageri au murit pe loc. Alţii şi-au pierdut viaţa în zilele următoare, din cauza rănilor şi a frigului, iar 8 au decedat, fiind prinşi într-o avalaşă. Ultimii 16 rămaşi în viaţă au fost salvaţi după 72 de zile (două luni). Mărturiile lor au şocat întreaga lume.

Unul dintre supraviețuitori a fost și Roberto Canessa, un tânăr de 19 ani, student la medicină, care însoțea echipa de rugby pentru a participa la un meci în Santiago de Chile. Canessa și ceilalți supraviețuitori au făcut tot ce au putut pentru a învinge frigul. Ei și-au făcut pături din scaunele avionului și au folosit aluminiu din avion pentru a topi zăpada, pentru ca ei să aibă ceva de băut. Dar singurul lucru pe care nu l-au găsit a fost mâncarea.

“În prima săptămână ne-am hrănit cu gem, alune biscuiţi şi am băut câteva sticle de brandy pe care le luasem din Mendoza, pe care le-am găsit prin bagajele care au scăpat întregi. După ce am terminat toate proviziile am mâncat coajă şi crengi de copac şi luam câte o gură de zăpadă”, a mărturisit Canessa.

Din disperare, confruntându-se cu gerul, lipsa de mâncare şi de apă, supravieţuitorii au fost nevoiţi să recurgă la măsuri extreme, așa cum precizează Canessa în cartea sa I Had To Survive.

Ei s-au hrănit cu pasagerii morţi, corpurile lor fiind conservate în zăpadă. Decizia nu a fost deloc uşoară, pentru că cei decedaţi erau rude şi prieteni. Canessa spunea: “Parcă nici nu voiam să deschidem gura, pentru că ne simțeam atât de mizerabili și de triști de ceea ce trebuia să facem. Ne aflam într-un loc unde nu era decât zăpadă, un loc unde oamenii nu aveau ce să caute”.

Roberto spune că singurul lucru care l-a ajutat să reziste a fost gândul la mama lui şi dorinţa de a nu-i produce suferinţă prin moartea sa. Despre faptul că a recurs la canibalism, Roberto spune că nu a avut de ales. Potrivit acestuia, “noi, cei rămași, am făcut un pact că, dacă ar fi să murim, ne-ar face plăcere să punem corpurile noastre în slujba supraviețuitorilor”.

Salvarea celor 16 supraviețuitori a venit la 72 de zile de la prăbuşire

La 23 decembrie, cei 16 supraviețuitori au fost salvați. Oficialul uruguayan, Gustavo Zerbino, unul dintre supravieţuitorii catastrofei aviatice din anul 1972 îşi aduce aminte: “De la locul accidentului am coborât foarte mult pe munte şi, într-o zi, aproape de Crăciun, un fermier ne-a descoperit. Eram sleiţi de puteri. Părea un coşmar care, în sfârşit, se terminase, după 72 de zile când nici nu mai credeam că vom trăi să ne vedem familiile. Nu vă pot descrie ce a însemnat să vedem elicopterele care ne-au salvat. Am început să plângem şi ne strângeam unul pe altul în braţe.”

Incredibila poveste a acidentului aviatic din Anzi a fost ecranizată în două pelicule, prima în anul 1976 şi cealaltă în anul 1993, iar Nando Parrado, un alt supravieţuitor, a scris cartea “Miracolul din Anzi”.

all-that-is-interesting.comobservator.tv


Citește și: Cele mai îngrozitoare accidente care au avut loc la filmări


Adaugă un comentariu...