5 războaie care au pornit din cele mai stupide motive

De-a lungul timpului au avut loc numeroase războaie. Fie că a fost vorba de câștigarea independenței, de disputele teritoriale, diferențele culturale, motive religioase sau filozofice, dar și din simplă răzbunare, motivele care să justifice acțiunile militare nu au lipsit niciodată.

Mai trist este că, există astfel de bătălii care au început din cauza unor motive stupide, însă care au dus la pierderea de vieți omenești.

Unul dintre aceste lupte care au pornit din cauza unor motive prostești este Marele Război Emu (Australia VS păsările Emu). Conflictul s-a consumat în 1932, în Australia, iar ceea ce este de-a dreptul amuzant, este faptul că războiul a fost pierdut de oameni în favoarea păsărilor Emu.

Vă prezentăm mai jos și alte războaie care au izbucnit din cele mai stupide motive:

Războiul care a pornit după un meci de fotbal (El Salvador vs. Honduras, 1969)

La o prima vedere, conflictul din 1969 dintre El Salvador și Honduras ar putea părea cel mai stupid război declanșat vreodată, atâta vreme cât, oficial, totul a plecat de la un meci de calificare la Cupa Mondială de Fotbal.

Primul meci dintre cele două țări a avut loc la 8 iunie 1969, la Tegucigalpa, meci decis în favoarea selecționatei statului Honduras cu 1-0. Returul, jucat la San Salvador in 15 iunie 1969, a revenit gazdelor, El Salvador, cu scorul de 3-0. Meciul de baraj pentru calificarea la Campionatul Mondial din Mexic, 1970, s-a jucat chiar pe teritoriul țării gazdă a competiției, la 27 iunie 1969, și s-a încheiat cu un dramatic 3 – 2 după prelungiri în favoarea echipei reprezentative a statului El salvador.
Aproximativ două săptămâni mai târziu, la 14 iulie 1969, armata din El Salvador invada Honduras.

Însă, cauzele acestui război sunt mult mai multe. El Salvador, o țară cu o suprafață de cinci ori mai mică decât Honduras, dar cu o populație de cel puțin două ori mai mare, se confrunta de mai mulți ani cu o migrație masivă a propriilor cetățeni către țara vecină, acolo unde densitatea populației era mult mai redusă și unde oamenii puteau intra mult mai ușor în proprietatea unor terenuri.

Altercația s-a amplificat în momentul în care marii proprietari de terenuri din Honduras au solicitat și au primit acordul guvernului pentru desproprietarirea nativilor din El Salvador și preluarea terenurilor acestora.
Conflictul s-a amplificat în urma celor trei meciuri de calificare la Campionatul Mondial din Mexic.

La 14 iunie 1969, armata salvadoriana a invadat Hondurasul cerându-și dreptul asupra terenurilor deținute de cetățenii săi. Conflictul a durat patru zile, timp suficient pentru ca aproximativ 4000 de persoane să fie ucise.

Războiul pornit din cauza unei urechi tăiate (Marea Britanie vs. Spania, 1739-1748)

În 1731, Robert Jenkins se întorcea dintr-o călătorie comercială din Indiile de Vest, când a fost capturat de de o navă spaniolă. Motivul: Robert Jenkins era contrabandist. Pentru a îl soma și a îl face să renunțe la această “afacere murdară”, comandantul spaniol i-a tăiat o ureche lui Jenkins.

Întors în Anglia, Robert Jenkins a reușit să îl convingă pe regele George al II-lea să mobilizeze marina militară pentru un război cu Spania. Războiul a început în octombrie 1739 și a durat 9 ani, timp în care mai mulți soldați britanici au murit. Iar totul a pornit din cauza unei urechi tăiate.

Războiul Porcului (Statele Unite ale Americii vs. autoritățile britanice din America de Nord)

Totul a început când autoritățile britanice cât și cele americane și-au susținut suveranitatea asupra Insulei San Juan, aflată în apropierea Columbiei Britanice, teritoriu al cărui statut juridic fusese insuficient clarificat până la acea dată.

Astfel că, britanicii au dat mână liberă companiei Hudson Bay să amenajeze o uriață fermă de oi pe mica insulă, iar americanii au trimis circa 30 de coloniști care să își ceară drepturile asupra terenurilor care, susțineau ei, li se cuveneau de drept. Conflictul a inceput la 15 iunie 1859, când Lyman Cutlar, unul dintre fermierii americani, găsește în ograda proprie un porc domestic ce se hrănea cu cartofii săi, asta în timp de proprietarul animalului, irlandezul Charles Griffin, asista amuzat la întreaga scenă.

Înfuriat, Cutlar a împușcat porcul, însă apoi, dându-și seama că a reacționat la nervi și încercând să repare greșeala făcută, îi oferă 10 dolari angajatului Hudson Bay. Acesta refuză cei 10 dolari și cere 100, însă Lyman Cutlar nu acceptă să ofere atât, astfel că cei doi ajung în fața autorităților britanice care, pentru a-și proteja interesele, au dispus arestarea imediată a fermierului american.

Acesta a fost și momentul în care trupele celor două state au acostat aproape simultan în San Juan. Din fericire, ambele tabere primiseră ordinul de a aștepta ca adversarul să traga primul foc, eveniment care nu a mai avut loc niciodată. „Războiul Porcului„ s-a încheiat după numai cateva zile, SUA și Marea Britanie acceptând de comun acord să împartă insula.

Dreptul de a vinde opiu (Marea Britanie vs. China, 1839-1842)

În iunie 1840, o flotă de război britanică a ajuns în apele chineze, a trecut rapid peste sistemul de apărare de pe coastă şi a forţat guvernul chinez să accepte deschiderea pieţelor pentru comerţul liber. Era primul război al opiului, în care mii de oameni au fost ucişi „în numele comerţului liber”.

De fapt, războiul avea ca scop liberalizarea comerţului pentru ca englezii să-şi poată vinde fără probleme opiul. Negoţul cu opiu din China era o afacere foarte profitabilă, însă ilegală potrivit legii locale. Chinezii au interzis de mai multe ori opiul, pe motiv că ar dăuna moralului public. Însă, negustorii britanici au continuat să aducă opiu în China, și îl dădeau la schimb pentru ceai. Astfel, a început războiul, numit “Primul război al opiului”, câștigat de englezi.

Marea bătălie a țuicii (Habsburgi vs. Habsburgi, 1788)

În anul 1787 a izbucnit războiul dintre Imperiul Habsburgic şi Imperiul Otoman. Încă de la bun început lucrurile au mers pentru ambele tabere, turcii având probleme cu aprovizionarea, iar austriecii au fost afectaţi de câteva epidemii.

În vara lui 1788 habsburgii au reluat ostilităţile pornind în marş către cetatea Vidin, cu intenţia de a o cuceri. Turcii au pornit şi ei în întâmpinarea adversarilor.

Ajunși la râul Timiş, habsburgii și-au stabilit tabăra în aproprierea orașului Caransebeș. O parte a cavaleriei a fost trimisă peste pod să verifice dacă turcii sunt acolo sau nu. Turcii nu erau, însă soldații au întâlnit câțiva țigani, care s-au oferit să le dea rachiu. Ostașii au cumpărat și au început să bea.

Văzând că nu se mai întorc, un grup de soldați au plecat în căutarea colegilor lor. Când i-au găsit, aceștia au vrut și ei alcool, însă colegii lor au decis să nu le dea și au ridicat fortificații temporare în jurul butoaielor.

Un soldat a tras un foc de armă și de îndată între cele două tabere s-a încins o bătaie soră cu moartea. Totul s-a înrăutățit când un ofițer austriac, în incercarea de a restabili ordinea, a început să strige în germană “Halt! Halt!”, ceea ce a ajuns deformat la urechile soldaților care nu aveau cunoștințe de germană sub forma de “Allah! Allah!”. Din cauză că era beat, dar și speriat, comandantul unui grup a ordonat deschiderea focului, crezând că otomanii sunt peste tot. De fapt, aceștia trăgeau asupra propriilor camarazi.

Din cei 100.000 de soldați poposiți în apropierea Caransebeșului, 10.000 au murit.

whatculture.com


Citește și: Vasili Arkhipov, omul care a împiedicat izbucnirea celui de-Al Treilea Război Mondial